Viața sub presiune

Viața sub presiune

Zi de zi trăiesc printre oameni și mă bucur enorm că sunt o ființă sociabilă. Prezența fiecăruia dintre ei este un deliciu pentru mine – descopăr tot mai mult din mine în preajma lor.

Sunt lucruri despre care nu aș fi aflat niciodată în singurătate. Exemplul care mie mi-a fost cel mai folositor este presiunea și mai ales presiunea exercitată de oamenii care intră cu forța în viața mea.

Sunt sigur că acești oameni nu reprezintă numai o vedenie pe are eu o am. E posibil ca fiecare persoană din lume să fi trăit aceste sentimente în preajma cuiva.

Presiunea este dovedită științific. Ea există și crește cu adevărat în toate spațiile în care sunt închise substanțe care ocupă brusc sau treptat, un volum din ce în ce mai mic, în condițiile în care temperatura rămâne constantă.

În cazul oamenilor, presiunea respectă cam aceleași condiții. Ea apare când suntem închiși într-un spațiu strâmt cu oameni care nu ne plac. Dacă acea situație nu se schimbă rapid, crește și temperatura, ne încingem.

Până la încins, apare presiunea, și mi-am petrecut o mare parte din timpul meu uitându-mă după sursele ei.  În raport cu alte substanțe, în prezența presiunii, omul dă vina pe ceva, substanțele nu. Când am descoperit asta, am înțeles că are legătură cu gândirea noastră, cu darul ființelor apte de conștientizare.. Am folosit barometrul din casa mea în situații de calm și în situații de criză. Zero schimbări.

În regulă, mi-am zis, e clar că presiunea  e o conversație pe care noi o avem cu noi înșine. Natura presiunii umane vine din trăiri pe care le avem când cineva intră peste noi, oriunde am fi  la acel moment.

M-am uitat și la varianta asta și am notat zilnic oamenii care intrau peste mine în diverse situații. Rezultatul a fost descurajator. 35 de oameni au intrat în diverse spații în care eram, numai în preajma a 3 am simțit presiune.

Am devenit foarte determinat să văd ce au în comun acei 3 oameni. Așa că am început să îmi notez chestiile care îmi produceau disconfort în preajma lor.

Am rămas perplex când am descoperit că fiecare lucrușor de pe lista mea, era o emoție negativă pentru care eu învinovățeam acea persoană.

Dacă m-a sunat cineva să îmi aducă aminte de un proiect cu care eu sunt în întârziere, era vina lui că mă grabește. Dacă mă vizitează careva și mă prinde nemâncat și deci nervos, este vina lui pentru că vizitează la momentul nepotrivit. Dacă cineva are un eșec și îl împărtășește cu mine, e vina lui că nu a făcut lucrurile așa cum le-aș fi făcut eu în acea situație (și crede-ma, știu mai bine ce e de făcut de fiecare dată…).

După ce am mers cu lista zile bune, au început să se contureze lucruri pe care toate situațiile sub presiune le au în comun. Așa că le-am notat pe primele 3. Iată-le!

  1. De câte ori nu mă țin de cuvânt creez presiune în interiorul meu, îmi dau palme, mă învinovățesc sau am regrete. Oricine ma vizitează în aceste momente beneficiază de toate stările pe care le am, pentru că asta e ce simt atunci.
  2. Când sunt iresponsabil pentru detalii din viața mea, creez presiune, tot în interiorul meu. Având în vedere că cineva trebuie să fie responsabil atunci când eu nu sunt, e clar că sarcina revine celor care mă găsesc în starea asta.
  3. Când trăiesc viața din amintiri. Aici apare o grămadă de presiune. De fiecare dată când văd un om care trece prin ceva de care și eu am avut parte, îmi filează toate lămpile și intru în zona de dat sfaturi și de criticat. Ghinionul lui! De ce vine la mine cu lucruri în care eu am experiență?

Nu e prea plăcută viața sub presiune.

În mare parte e așa, pentru că la final rămâi singur pe scenă. Ceilalți pleacă spre meleaguri mai puțin ostile, fără presiune. Sunt multe dezavantaje în a trăi așa. Sunt, desigur, ca în orice poveste și avantaje enorme pentru asta (nu e necesar să fac efortul de a îmi ține promisiunile, să îmi aduc aminte să mă hrănesc pentru a nu fi nervos sau să fiu cumpătat și grijuliu în privința acțiunilor mele de azi, pentru a lăsa amintiri frumoase acolo).

În principal, presiunea apare când totul este despre mine și cum mă simt eu.

Așa am ajuns la acceptare, iertare și integritate. Dar despre astea, în articolele viitoare!

Cu drag,

Marius

 

 

No Comments

Post A Comment