Iubirea de Sine ca loc de plecare

Iubirea de Sine ca loc de plecare

Mă întâlnesc tot mai des cu oameni care-și doresc binele. E un semn bun că sunt pe aproape de sursă, aerul de libertate apare în spațiul unei planete abia după ce un procent semnificativ al speciilor se descoperă pe sine.

E un punct fără de întoarcere către o lume în care recipientele noastre își vor fi îndeplinit scopul de a ne livra unitatea prin separare. Corpurile încă mai sunt necesare în locuri în care spiritele tinere au nevoie să se vadă ca să se creadă.

Asta e marea căutare a oamenilor din ultimele 10000 de ore cât o secundă, pe care le-am petrecut cunoscându-mă, în sesiunile de readucere la unitate din Createrra. Asta e ceea ce sunt, fărâme dintr-un tot ce vine laolaltă și curge spre sine însuși de o eternitate și pentru totdeauna.

O întrebare curată străbate cu sfințenie mii de spații umane care cresc împreună pe Pământ:

– Cum să fac să ma iubesc?

Întregul dorește să se cunoască pe sine într-o formă în care să integreze calea către o creștere complet nouă, fără de repetiție.

Și atunci îmi răspund, de față cu cei ce mă întreabă:

Dragostea necondiționată apare doar când celălalt ți-e indiferent.

Asta se întâmplă atunci când te cunoști atât de adânc încât îți poți ierta instantaneu orice.

Abia în acel loc e posibil să fii cu orice este, are și face cel de lângă tine.

Este o indiferență totală la circumstanțe și vine din acceptarea că lumea curge spre tine prin mii de firișoare perfect iubibile.

Este un maxim de vulnerabilitate, încredere și curățenie.

Este un loc din care să vii și niciodată o destinație.

E contextul luminii care dăruiește umbrei existență, contur și claritate.

Încearcă!

Fii o Forță a Naturii!

Foto – Mihai Militaru.JPG

No Comments

Post A Comment