Fii o Forță a Naturii

Fii o Forță a Naturii

Ascultarea, iertarea și colaborarea sunt cele mai simple deprinderi ale unei persoane care dorește a fi vârful de lance al semenilor săi. El poate sta în inima lor doar atâta vreme cât își poate păstra fără de pată propriul său obraz, ca pe o oglindă a unui suflet dăruit cu harul mulțimii.

Ajunsă acolo, fiecare Forță a Naturii, inundă cu sinceritate tot ce e împrejur, cu o nestăvilită dărnicie, câte o fărâmă din propria sa vlagă. Omul învrednicit cu putere, își dăruiește trup din trupul său, celorlalți, știind că ziua zeciuielii nu întârzie niciodată. El știe că așa cum după fiecare căprioară care se adapă din râu, izvorul va înnoi apa băută, la fel și puterile sale puse în lume, își vor primi răsplata la coacerea timpului lor.

Atunci când lumea va fi devenit un loc mai mare și mai treaz, omul care se dăruiește lumii ca și Forță a Naturii, își primește prin propria sa rază de soare, răsplata nepoftită a strădaniilor sale.

Atunci când ești generos, știi că dincolo de ceea ce dai ești tu, la orice capăt al faptei tale te vei afla. Aflat și aici și dincolo de ceea ce faci, poți trăi de fiecare dată prin vrednicia faptelor tale, atât ca dăruitor de bine cât și ca primitor al unei ocazii de a fi un om îndumnezeit.

Când te uiți la lumea de dincolo de tine ca fiind chipul tău în apa marelui râu al vieții, risipa și zgârcenia se topesc în belșugul unor izvoare veșnic nesecate. Drumul spre tine însuți e o cale bătătorită dintre două câmpuri fără de hotare: unul e plin cu lanurile nesfârșite ale belșugului interior iar celălalt cu ogoarele arate ale celor ce-ți sunt puși în cale întru împlinirea puterilor tale de a dărui.

Drumul pe care merge omul e fără de sfărșit. Nici un prilej nu e prea mult și nici o lipsă nu e prea puțin. De fiecare dată când ne mergem drumul, sufletul ne e scăldat în mulțumirea îmbătătoare a unei vieți cumpătate și în razele aurii ale păcii sufletești.

Din afară, lumea se uită la tine ca la un prilej de a se descoperi pe sine. Prezența ta, ca om nelipsit de cele trebuincioase ființei, îi adună pe toți la masa înțelepciunii.

 

Citat din cartea „Fii o Forță a Naturii”, capitolul II, „Secretul magnitudinii sociale”

No Comments

Post A Comment