Disciplina e un munte fără vârf

Disciplina e un munte fără vârf

Mi-a luat ceva timp până să înțeleg că lucrurile pe care le doresc în viața mea apar doar când renunț la cele pe care le-am depășit.

Am înlocuit somnul cu cititul, mâncatul cu postul, berea cu alergatul.

Am renunțat la filme pentru a scrie cărți, la prietenii banale pentru cele profunde, la mai multe excursii în străinătate pentru o singură cabană pe propriul meu teren.

Astăzi este ziua în care celebrez una dintre cele mai puternice discipline din viața mea: alergatul. Corpul meu m-a urmat în ceea ce am vrut să construiesc alături de el, timp de 6000 de km.

Mă pot uita cu încredere la orice distanță sau înclinație și să spun că este realizabilă. Măsor kilometrii în milimetri de talpă tociți și timpul alergat în răsărituri prinse cu coada ochiului.

2.310.000 de secunde de determinare, focus, renunțare, zâmbete și lacrimi câteodată. Atât am petrecut pe asfalt, prin noroaie, pe stânci, prin beznă la frontală sau prin viscol cu bentița apăsată pe ochi.

Pentru mine e mare lucru. Sunt peste 600 de ore pe care le puteam cheltui în peste 600 de feluri diferite.

Am ales însă să le depozitez într- o pușculiță care multiplică investițiile înzecit: IUBIREA DE SINE.

Până acum, cea mai bună investiție pe care am descoperit-o, pe lângă iubirea de sine, este sănătatea: a fi în viață, plin de vitalitate.

Am uitat când am răcit ultima dată. Sau când am avut ultima întindere la vreun ligament. Țin minte aceste detalii doar când mă opresc din a realiza lucruri mult mai mari. Până acum nu m-au oprit din a continua în vreo direcție care îmi place.

Mi-aduc aminte însă o linie de finish pe care am trecut-o împreună cu frate-miu, Alexandru, și dincolo de care, ne-am ținut în brațe unul pe altul, pentru a ne susține poziția bipedă. Altfel cădeam, epuizați, după 48 de kilometri pe orizontală și vreo 8 pe verticală, alergați în 14 ore.

Am încercat să renunț la alergat, m-a regăsit mereu, cred că e prea adânc în sângele meu. Este undeva pe același raft cu a fi Român, cu a iubi-o pe Andreea și alături de Createrra. E în ADN-ul care mă trezește dimineața și îmi spune: citește cel puțin 30 de pagini despre topirea resemnării la oameni.

Iubesc alergatul! Iubesc viața în general!

Și mai presus de toate, iubesc oamenii care se iubesc pe ei înșiși!

Voi la ce discipline lucrați?

Și la care renunțați?

Vă îmbrățișez!

Marius

2 Comments
  • Nina
    Posted at 14:01h, 06 septembrie Răspunde

    Wow, Marius, felicitari pentru acest succes. Felicitari pentru ca iubesti viata si ii inveti si pe altii sa o iubeasca. Esti o inspirație!

    • marius
      Posted at 04:35h, 07 septembrie Răspunde

      Iti multumesc, draga mea!

Post A Comment