Cum sa reaprinzi flacara pasiunii?

Cum sa reaprinzi flacara pasiunii?

Am fost intrebat de pasiune deseori. Am zis ca este singura durere din corp care se localizeaza pretutindeni.

Pasiunea este flacara care apare in razboiul dintre minte si suflet. In latina, „passio” inseamna suferinta si se refera la acele poftiri ale sufletului nostru care, prin intensitatea lor, cauzeaza suferinta mintii, o eclipseaza.

Pasiunea este acel resort uman interior care, o data pus in functiune, confera unei persoane resurse nelimitate. Indiferent cand si unde vedem simptomele pasiunii, cu totii le recunoastem: in iubire, in relatii, in munca, in sport sau in arta.

Spiritul uman isi regaseste latura sa infinita numai in preajma pasiunii. De ce? Pentru ca acolo se dezlantuie abundenta resurselor de care dispune o persoana. In focul mistuitor al pasiunii, muritorul de rand devine un zeu neobosit, neinfricat si fara de limite.

Timpul insusi sta in loc atunci cand suntem pasionati de ceva, caci acolo ne putem darui in totalitate, printr-o prezenta intensa, catre ceea ce ne spulbera monotonia vietii de zi cu zi.

Am pornit o expeditie in cautarea pasiunii. Am vorbit cu zeci si zeci de oameni, pentru a afla daca exista viata dincolo de pasiune si daca acea viata merita traita.

Daca citesti acesti articol si ne-am vazut fata in fata, sunt sanse ca ti-am luat deja acest interviu.

Am aflat ca pasiunea este primul semn de existenta al vietii. De fapt viata incepe cu pasiune, prin nastere, si se incheie cu pasiune, prin golul crea de absenta cuiva care trece dincolo.

Nu am intalnit nici un om, in cautarile mele, care sa poata afirma ca pasiunea poate fi scoasa din viata cuiva. Viata, fara pasiune, devine gri, devine fada, devine lipsita de scop, directie si miscare.

Pasiunea e punctul dupa care micimea omului dispare. Este locul de adunare al eroilor, campionilor si invingatorilor. Nimeni nu poate fi cunoscut de posteritate, fara sa trecut mai intai prin pasiune.

Mi s-a intamplat de multe ori sa aud oamenii din jurul meu spunand cuiva: ”Pe tine nu te poate opri nimic, tu esti mânat de pasiune”. De fiecare data cand te regasesti in preajma oamenilor atinsi de pasiune, stii ca simplele standarde si masuratori umane devin lipsite de sens, desuete. Ele sunt practic lasate in urma.

Putem spune ca da, pasiunea este motorul cresterii si al evolutiei, iar in absenta ei, ne aflam stingheri in scene de suflete muribunde. Cand cuiva i se spune ca i-a murit pasiunea, i se confirma de fapt, ca doar corpul i-a ramas in viata, in timp ce spiritul rataceste febril prin limitari unui sine uitat.

Motivul pentru care subiectul tabu al pasiunii devine obiectivul acestei scrieri indraznete, e ca traim prea putin, ne protejam prea mult si murim prea devreme ca sa mai toleram tacerea.

Absenta pasiunii lasa in aer mirosuri de suflet statut.

Cunosti un om cu orologiul pasiunii inlemnit, atunci cand ochii ii tradeaza resemnarea, actiunile ii dezgolesc saracia iar singuratatea ii anunta stearpa prezenta.

Nu intamplator am fost la vanatoare de oameni in interviurile pe care le-am luat in acest proiect. Numai ca vanatoarea a inceput, in ciuda definitiei, atunci cand mintea s-a oprit, uimita de zborul sufletului.

Am fost frapat de efectele secundare ale simplei cuvantari umane. Banala rostire a temei acestei proiect (P-A-S-I-U-N-E), a lasat printre participanti un inventar imbelsugat de buze muscate, fire de par rasucite, fluturi in stomac, pumni stransi si ochi incendiati de raze in lacrimi.

De departe, peste toate aceste vapai de umanitate ravasita de nelimitarea inimii – a tronat zambetul. Zambetul – vesnicul insotitor al pasiunii, datatorul de gol si dezgolitorul nudului sufletesc. Zambetul, acel joc in tandemul sutelor de muschi care dezvelesc expresia sinceritatii unui om.

Asa am gasit oamenii pasionati, dupa zambetul lor curat si deschis. Daca totul ar fi fost despre felul in care gasim pasiunea din oameni, ne-am fi oprit aici.

Insa, noi am vrut sursa. Si am gasit-o cautand cine se ascunde in spatele frumoaselor zambete umane.

Cine e responsabil cu alchimia transformarii pustiului resemnarii in puritatea pur pasionala a fiintei umane?

La capatul celalalt al intrebarii au aparut, timizi, neincrezatori si parca satui si de umbra lor, oamenii de zi cu zi. La final de zambet, intotdeauna este un simplu om.

Asa a inceput proiectul nostru. E cel pe care il citesti acum si daca esti om, e despre tine. Mai mult, e biletul tau spre locul in care te vei intelege pe tine insuti, in mijlocul unei conditii care inunda lumea in pasiune.

Caci, DA, a fi OM e o conditie – cea in care traim.

Cum e pentru tine sa fii OM?

 

Foto: Sebastian Bleoju aka Stianni

 

 

 

No Comments

Post A Comment