10 alegeri pe care nu le vei mai face niciodata!

Alegeri pe care nu o sa le mai faci

10 alegeri pe care nu le vei mai face niciodata!

Toate lucrurile pe care nu le alegem pentru a ne transforma viața creează pentru noi o viață în care nu avem de ales.
Cu fiecare alegere nefăcută, cu fiecare acțiune evitată și cu fiecare intenție care nu o ducem la capăt, Ființa noastră trece prin transformări care reflectă felul nostru de a fi în lume.

Însă cum știm cu adevărat care sunt alegerile care, ignorate, ne aduc suferință?
E simplu: nivelul nostru de sănătate, abundență, dragoste și fericire este cel care validează la final de zi, tot ceea ce am ales.

Dacă alegerile noastre sunt efectuate neinspirat si repetat, ele se vor transforma în conversații interioare brutale și critice de genul: „Nu poți!”, „Nu meriți!”, „Nu vei reuși niciodată!”, „Lumea te va afla!”, „Nimeni nu te iubește!” și multe altele.

Iată 10 dintre alegerile care, deși sunt cele mai nocive pentru oameni, mulți continuă să le ia din inconștiență, din obișnuință și de multe ori, din ignoranță:

1. Alegerea de a ignora nevoia de odihnă.
Atunci cand este ignorată în mod intenționat și repetat, nevoia de a te odihni se transformă într-o căutare continuă a propriei valori și utilități – în lumea din jur.

Omul care își ignoră odihna se așteaptă ca liniștea să fie la capătul excursiei sale, ca un bonus al eforturilor pe care le face.

Ce îi scapă, de fapt, acestui gen de om este capacitatea de a fi prezent și de a își găsi liniștea în ceea ce se întâmplă acum. Trăirea vieții ca pe o fugă continuă, îi răpește acestui om accesul la a se bucura de ceea ce este.
Momentul în care începe să aleaga diferit coincide cu apariția unui nou fel personal de a fi și anume – încrederea în sine ca sursă a prezenței și a meritului personal.

2. Alegerea de a ignora nevoia de hrană de calitate.
Oamenii care își ignora propriile ingrediente au cel mai scăzut nivel de conștiență. Pentru ei, nivelul de resemnare si cinism față de viața din jur este atât de ridicat încât nimic nu poate face o diferență.

Asta descoperă, în final și despre propria persoană: că nu pot face o diferență nici pentru propria persoană și nici pentru lumea înconjurătoare. Trăirile generale cu care se confruntă cei din această zonă sunt: complexe de inferioritate, lipsă de viziune și lipsă de responsabilitate.

Momentul în care acest om începe să aleagă diferit, îi oferă accesul la a fi conștient de propria sa Ființă, la a fi sursa generării rezultatelor în propria viață și mai ales, la a fi încrezător în capacitatea sa de a crea.

3. Alegerea de a ignora nevoia de hidratare
Rigiditatea unei persoane, incapacitatea de adaptare si rezistenta exagerată la schimbare sunt căteva dintre efectele secundare ale unui nivel ridicat de deshidratare.

Apa, singurul element care facilitează curgerea Ființei umane, are rolul de a acționa ca un giroscop în găsirea celui mai potrivit centru de echilibru al unei persoane.
În absența sa, o persoana devine inflexibilă și „casantă”. Felurile de a fi ale unei persoane deshidratate sunt: sentimentul de neputință în a își atinge propriile obiective, depresie, absența dorinței de a schimba ceva și, de multe ori, iritare la schimbările din jur.

Momentul în care se reinstaurează hidratarea propriul corp aduce de la sine descoperirea unor noi oportunități de a fi și de a acționa. Acel om devine capabil de a vedea ceea ce este necesar să devină pentru a își atinge visele. Mai mult, persoana devine capabilă de acțiune, optimism și acceptare a schimbării.

4. Alegerea de a amâna
Amânarea, cea mai frecventă alegere a umanității vine din frica omniprezentă a destrămării propriei persoane.

Egoismul, exagerarea instinctelor de supraviețuire și neîncrederea în capacitatea de a crește fac amânarea să devină cea mai populară opțiune pentru majoritatea oamenilor.

Persoanele care amână nu o fac din plăcerea de a face altceva, ci din frica dezintegrării propriei existențe. Ei asociază viitorul cu o rupere a propriei persoane de tot ceea ce a reprezentat pâna la acel moment – siguranță, confort, viață sau echilibru.

Cea mai comună trăsătură a acestor persoane este regretul față de tot ceea ce ar fi putut fi. În umbra acestui regret ei se regăasesc în toată naivitatea și neputința lor de a își genera capacitatea de a acționa atunci când e necesar sau oportun.

Momentul în care omul din aceasta categorie începe să aleagă diferit, aduce în viața lui capacitatea de a se bucura de propria putere creativă. El devine capabil de a își folosi propria intenție si voință ca pe o busolă care îl orientează spre ceea ce este mai important în viața lui. La acest nivel, Ființa descoperă deliciul de a fi conectată cu Universul, prin intermediul propriilor gânduri și alegeri.

5. Alegerea de a minți
Durerea că propria persoană nu e niciodata suficient de atrăgătoare sau puternică pentru a fi acceptată sau iubită duce întotdeauna la minciună.

Chiar în acest moment, planeta noastră face trecerea de la minciună la următorul nivel de evoluție – adevărul. Această trecere se face prin boală, suferință și moarte. Persoanele incapabile să înțeleagă impactul minciunii în viața lor, suferă în îmbrățișarea mută și chircită a durerii și singurătății.

Minciuna aduce duplicitatea si duplicitatea naște imposibilitatea conectării cu propria Ființă. Acesta e doar primul pas spre a cădea în resemnarea totală. Motivația de a trăi este interzisă de Univers în preajma minciunii, de aceea omul aflat în această situație este veșnic neliniștit și făra noimă.

Momentul în care aceste Ființe descoperă alegerea Adevărului în viața lor, aduce pentru ei darul iertării și al compasiunii. Ei au oportunitatea de a se conecta cu forțele Universului și a de se încrede în puterea și meritele propriei persoane. Aici apare, pentru prima dată, capacitatea de a fi liber de amintiri, trecut, suferință și compromisuri. E o renaștere.

6. Alegerea de a evita comunicarea cu ceilalți
Muțenia, răzbunarea și izolarea prin evitarea comunicării își au sursa în capitularea Ființei în fața propriilor conversații interioare. Compromisurile, ignoranța, sabotajul și minciuna la adresa propriei persoane au continuat atât de mult încât au stins vocea acelei persoane pe scena propriei sale vieți și în fața propriilor săi ochi.

Evitarea comunicării este pedeapsa la singurătate deghizată, de ochii lumii, în răzbunare asupra celorlalți. De fapt, acea Ființă își strigă din toate puterile neputința de a susține o conversație normală cu ea însăși. Acesta e începutul tuturor bolilor fizice – condamnarea propriei Ființe la autoizolare.

Momentul în care răsare Soarele pe strada acestor oameni este momentul în care apare capacitatea de a își redescoperi propria voce, de a face alegeri benefice si constructive pentru propria persoană. Saltul de la muțenie și ignoranță la comunicare și conectare aduce instantaneu cel mai prețios fel de a fi al unui om – rostul de a fi în lume.

7. Alegerea de a critica
Criticarea celorlalți nu spune nimic despre oameni și spune totul despre tine. Critica este de fapt, verbalizarea felurilor în care vorbești cu tine însuți. Întrucât nu poți da cuiva nimic din ce nu ai deja, fiecare critică este un citat din felul în care îți desfășori propriul tău dialog interior.

Critica este manifestarea, in exterior, a frustrării personale pe care o simți în fața propriei tale minți. Agasarea vocii tale interioare este cea mai bună dovadă a lipsei de iubire și respect față de propria persoană.

Momentul în care te-ai oprit din a critica este momentul în care ai învățat să te ierți și să ai compasiune pentru propria persoană. Acolo se naște încrederea că poți găsi, în interiorul tău, puterea de a transforma lucrurile care nu îți sunt de folos la propria persoană.

Renunțarea la critică îți aduce liniște sufletească și o șansă în plus de a sta față în față cu vocile tale interioare, pentru a crea soluții sufletești de durată.

8. Alegerea de a renunța
Dacă există vreun personaj care e convins că nu merită ceva mai bun – acela e omul care renunță. Incapacitatea, exersată îndelung, de a își abandona propriile meniri și vise, a dat naștere, în aceasta persoană, la certitudinea că cele bune și frumoase sunt pentru alții și că pentru ea, e prea târziu pentru un detur spre fericire.

Cel care renunță are un mesaj clar – Nu sunt suficient de bun pentru a merita.

În umbra renunțării, și nu mă refer la renunțarea din altruism sau bunăvoință, apare neputința și victimizarea. Acestea cimentează plafonul unei căderi spiralate către uciderea bucuriei de a trăi.

Momentul în care acest om alege diferit, îi aduce darul ambiției și al respectului de sine. În această intersecție se naște verticalitatea și carisma, abilități care stau la baza tuturor personalităților care au realizat ceva cu mult sens și efort în viața lor.

9. Alegerea de a manipula oamenii
Mesajul manipulatorului e clar – „Cine sunt eu cu adevărat nu poate convinge lumea, pentru că sunt slab și fără valoare. De aceea voi folosi strategiile și armele mele ascunse”.

Manipulatorul imbrățisează din start lipsa de conectare și de iubire, deoarece conectarea și iubirea sunt interzise de Univers acolo unde nu există libertate de alegere.

Deși stie toate astea, manipulatorul se mulțumește cu surogatele lipsite de aromă ale unor gânduri, acțiuni și rezultate contrafăcute și prefăcute.

Persoana care manipulează renunță la dreptul la reciprocare. Ea știe ca în schimbul mizeriilor pe care le oferă nu va primi nimic care să ii satisfacă setea neoprită de a fi cineva cu valoare interioară.

Momentul în care își descoperă capacitatea de a alege, aduce acestui bufon universal capacitatea de a simți si de a se încrede în simțurile sale. Acesta e de fapt izvorul valorii personale ca loc al contribuției și al puterii reale între semenii săi. Aici apare leadershipul.

10. Alegerea de a domina oamenii
Dacă a ratat de suficient de multe ori să își câștige propriul respect, dominatorul cade în iluzia ca acel respect îi vine din îngenunchierea și umilirea celorlalți. Așa ca el își va risipi viața încercând să înțeleagă de ce paharul fără fund al liniștii sale interioare, nu se poate umple din furtișagul vieții și energiei celorlalți.

Deși niciodata nu se întalnește cu o victimă care nu îi merită prezența, după regulile Universului, dominatorul nu își găsește liniștea în a domina, la fel de bine cum victimele sale nu își găsesc alinarea brațele lui.

Singurele descoperiri pe care le fac ambele persoane aici sunt:
– neputința de a se regăsi în lume mai mult decât se regăsesc în propriul interior și
– amărăciunea setei nestinse de putere.

Atunci când alege să acționeze diferit, dominatorul devine eliberator. El va oferi oricărei persoane din prezența sa posibilitatea de a își descoperi propriile cătușe. Dominatorii transformați sunt cele mai de preț revelații ale umanității.

No Comments

Post A Comment